Adminul unei pagini din alea care se bagă în sufletul oamenilor simpli postează o poză cu un pat tradițional, cu cuvertură populară, ca să atingă coarda simțitoare a românașului nostalgic: cine a dormit în saltea umplută cu paie? Nu-i așa că era bine? Nu-i așa că era frumos?
Și românașul degrabă simțitor o dă cu like-uri, cu inimioare, cu ah, cu oh, da, ce bine mai era!, fără să realizeze prostia dovedită prin aceste reacții afective: poate dormi și acum pe o saltea cu paie, dacă își dorește acest lucru, sunt pline câmpurile de paie, o pânză și un croitor găsește, așa că cine Doamne iartă-mă îl împiedică să o facă?
Situația comică a acestor tradiționaliști de facebook este că ei par să ducă dorul unor lucruri care ar fi interzise sau inaccesibile acum, când, de fapt, sunt la îndemâna lor. ei susțin că cineva le barează drumul către niște chestii care, miracol!, sunt aici, numai să le înhațe.
Nimeni nu-i oprește să fie ceea ce și-ar dori să fie, dar ei pretind că un zmeu, un drac le stă împotrivă: nu le stă nimeni împotrivă, sunt niște închipuiți. Și, după cum am arătat cu altă ocazie, nimeni nu le interzice să fie: buni enoriași, purtători de ie, pupători de moaște, mâncători de cârnați, etc. toate astea le sunt permise, dar ei o țin pe a lor, că cineva le-ar cere contrariul.
