• Banii pentru agricultură de la Uniunea Europeană sunt insuficienți? Chiar și cheltuiți corect?

Propunerea Comisiei Europene privind alocarea banilor pentru Politica Agricolă Comună provoacă valuri de nemulțumire în rândul fermierilor din toate statele membre.

Unul din motivele majore de dezaprobare este reducerea bugetului la nivel european și, în consecință, la nivelul fiecărei țări comunitare.

Pe scurt, mai puțini bani pentru agricultură. ”Cașcavalul” de împărțit fermierilor sub formă de subvenții ar putea fi mai mic. Plafonarea la 100.000 de euro a plății directe de bază și aplicarea principiului degresivității i-a enervat pe marii fermieri.

Este explicabil: veniturile din subvențiile agricole ar putea fi diminuate, pentru unii drastic, începând cu 2028.

Vocile cele mai radicale s-au auzit cu precădere din Estul Uniunii Europene. Aici se află fermele cu cele mai mari suprafețe din UE. Printre aceste țări se află și România, dar și Slovacia, Cehia, Ungaria, chiar dacă acestea sunt state cu teritorii mici.

Este un paradox funciar: imperii agricole clădite în foste state comuniste, care nu excelează printr-un teritoriu vast, ca Franța, Germania, Spania.

Privită în cheie istorică, situația este limpede: dispariția proprietății colective în Est a condus la formarea marilor proprietăți funciare, prin cumpărarea sau arendarea terenurilor micilor proprietari, lipsiți de resurse pentru a susține o afacere pe cont propriu. Ei nu au avut mijloacele necesare să dezvolte o fermă competitivă într-o piață cu o concurență acerbă.

Re-cooperativizarea, pe baze private, are un succes parțial. Mai sunt multe de făcut în această direcție. Semnele sunt încurajatoare.

Cei puternici, unii din ei nu lipsiți de complicități politice sau deținând chiar comanda politică, au răzbit, în timp. Lucrează mii și zeci de mii de hectare, inclusiv concesionate de la statul român, susțin exporturile de materii prime agricole. Anual, încasează subvenții agricole de sute de mii și milioane de euro.

Propunerea Comisiei Europene lovește chiar în interesele acestei elite agricole naționale din statele membre, care include și investitori din afara statelor respective, fie aceștia persoane fizice, companii sau fonduri de investiții. Conglomeratul antreprenorial agricol este unul complex și complicat.

Unii din membrii high-life-ului agricol est-european au ajuns și în fața procurorilor. Un simbol al acestei oligarhii din agrobusiness din registrul penal este Andrej Babis. Un lider politic ceh, din nou pe val, în urma alegerilor recente.

Fost premier, Babis a fost anchetat pentru fraudarea banilor europeni încasați, printre altele, pentru agricultură. Propus din nou premier, oligarhul agricol miliardar ceh a fost somat de președintele Petr Pavel să aleagă între afaceri și politică.

Avem și noi în România, de-i ca Babis, chiar dacă nu de anvergura acestuia. Unii mai mari, alții mai mărunți, al căror nume este abreviat în comunicatele DNA.

Unii sunt faimoși: președintele unei mari asociații de creștere a ovinelor, deținătoare de registru de rasă, este trimis în judecată pentru fraudarea a 2.000.000 de euro din fondurile europene pentru pășuni.

Este un exemplu dintr-o serie consistentă de beneficiari ilegali ai banilor europeni acordați atât sub formă de plăți directe, prin Agenția pentru Plăți și Investiții în Agricultură ( APIA ), cât și sub formă de granturi, prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ( AFIR ).

Cred că suma totală fraudată ar urca la sute de milioane de euro, într-un exercițiu financiar.

Pe lângă fraudarea banilor, există și practica irosirii acestora. Proiecte cu fonduri europene care dispar a doua zi după expirarea termenului de menținere a acestora, care este de 3-5 ani de la implementare. Cum s-a întâmplat în cazul așa-numitelor agropensiuni, din care multe au fost transformate în case private după expirarea termenului.

Și câte alte măsuri nu au sucombat, fără să producă efectele scontate în planul vieții sociale și economice reale!

Acum câțiva ani am descoperit munți de dovlecei lăsați să putrezească pe șesul Dâmboviței. Un consilier local m-a lămurit prompt: ”au vândut 30% din producție, cum cerea ghidul solicitantului, dacă or fi vândut în mod real și nu doar în acte, și restul recoltei este lăsată de izbeliște pe teren. Nu-i mai interesează”.

Dacă am aduna banii irosiți prin proiecte și măsuri de mântuială cred că am depăși 2 miliarde de euro pe durata unui exercițiu financiar ( șapte ani ).

O analiză la sânge a acestor investiții ar arăta impostura multor beneficiari care s-au pus în calea banilor europeni. I-au primit fără să implementeze un proiect de durată, viabil mulți ani după punerea în practică.

Fiindcă pentru asta sunt banii publici europeni: să transforme lucrurile în bine pentru mult timp, nu să susțină un proiect suspect, care dispare după numai câțiva ani, ca și cum nu ar fi fost.

Comisia Europeană cere în mod clar eficiență în cheltuirea banilor europeni. Banii publici sunt ca apa în vreme de secetă: nu-i risipești, îi folosești bine direcționați către rădăcina proiectului.

Aș mai adăuga în context și sumele de zeci și sute de milioane excluse de la plată de Uniunea Europeană, din cauza modului incorect în care au fost aprobate.

La noi, este un fel de hei rup al absorbției banilor europeni: Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ( MADR ) și instituțiile subordonate care gestionează fondurile de la Bruxelles se laudă cu procentul mare al atragerii acestor fonduri, consultații își încasează procentul cuvenit, fermierii se bucură că le-a pus Dumnezeu mâna pe cap, asociațiile de fermieri, jurnaliștii și PR-ul agricol au subiecte de comunicat.

Dușul rece vine un pic mai târziu, când te uiți ce s-a ales de fondurile în cauză.

Să nu fiu greșit înțeles: sprijinul financiar european a transformat în mod convingător în bine agricultura României. Fermierii și-au modernizat fermele, multe arată acum precum cele din vestul dezvoltat. Valoarea producției agricole a României este a șaptea în clasamentul UE. Fără banii europeni, agricultura românească nu ar fi înregistrat progresele actuale. Orice fermier onest recunoaște asta. Agricultura noastră are o nevoie vitală de fondurile de la Bruxelles.

Ce vreau să semnalez este că, din păcate, există și reversul negativ: fraude și risipiri ale acestor fonduri. Și acestea contează în coșul mare, al PAC.

Ar fi puțini 17 miliarde de euro pentru România, pentru șapte ani ( 2028 – 2034 )? Matematic, sunt mai puțini decât cele 21 de miliarde de euro alocate pentru exercițiul financiar în desfășurare ( 2021 – 2027 ). Patru miliarde de euro se evaporă.

Etic însă, lucrurile stau diferit: 17 miliarde de euro este o sumă destul de mare pentru a susține agricultura României, dacă vor fi cheltuiți corect și eficient. Dacă fiecare euro va fi prețuit, folosit cu responsabilitate, nu irosit sau fraudat.

Unii ar putea zice: ”Dar ce ne sperii d-le cu procurorii, cu Parchetul European ( EPPO ), care l-a anchetat pe oierul din Hunedoara? Noi suntem corecți, nu suntem hoți”.

Perfect de acord, dar vedeți voi, furăciunile dăunează grav întregului, adică și celor corecți. Banii furați de unii ar fi ajuns pe mâini curate și cheltuiți eficient. Și vă îndemn să reflectați la asta: dacă nu ar fi intervenit EPPO, frauda cu 2.000.000 de euro pentru pășuni ar fi fost depistată și cercetată de procurorii naționali? Câte cazuri or mai fi și zac în tenebre?

Alții, mai cinici, mi-ar răspunde: ”Și ce dacă, d-le, fură banii europeni? Banii vin în țară, sunt ai noștri, îi cheltuim noi, aici!”. Completez, tot în registru cinic: ”E chiar un confort în asta: beneficiarul ilicit primește banii în cont, nu trebuie să spargă bancomate și bănci prin țările din Vest, ca alți haiduci”.

Cine știe, o fi chiar o mare doză de patriotism în a cere mai mulți bani de la Uniunea Europeană, cât mai multe miliarde de euro, mai multe decât cele 17 miliarde propuse pentru România de executivul european:

cașcavalul fondurilor europene, dacă e mai mare, e și de furat/irosit, rămâne și de împărțit fermierilor cinstiți.

Preluare Lanțulalimentar.ro

sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001