Am scris și voi mai scrie despre progresul uluitor pe care România îl cunoaște în domeniul construcțiilor, al agriculturii, al noilor tehnologii. Este o epocă fastă pentru noi, motoarele dezvoltării fiind turate și cu ajutorul banilor europeni. În același timp, însă, se întâmplă la noi, din când în când, niște tragedii incredibile și revoltătoare, ca într-o țară primitivă. Recent, o femeie care făcea sport pe malul Lacului Morii din București a fost mușcată de câinii fără stăpân și a murit pe loc. Cine-i de vină?
O dimineață fatală
Un semn clar al civilizației este gestionarea prezenței animalelor în spațiul public. Acest aspect, printre multe altele, face diferența între o societate civilizată și una aflată în neorânduială, aș spune chiar barbară. Sigur, unele țări tolerează animalele în spațiul public, considerându-le sfinte: vacile în India, ca să dau un exemplu. Tot India însă se confruntă uneori cu invazii în orașe ale unor maimuțe ( macaci ) care fură telefoane mobile, dau buzna în case, unde deschid frigiderul și se servesc cu mâncarea găsită acolo. În 2007, în timpul unei astfel de invazii, viceprimarul orașului New Delhi ( peste 15.000.000 de locuitori ) a fost atacat de maimuțe și a murit, căzând de la balcon. Au fost înregistrate, desigur, mai multe grozăvii, care au alertat autoritățile indiene, obligate să găsească soluții, dar atenție, fără violență, întrucât maimuțele sunt în India, la fel ca vacile, animale sfinte, încarnări ale zeului Hanuman, care simbolizează forța. India este însă o excepție. În cultura creștină nu mai funcționează astfel de credințe, decât la un nivel foarte restrâns: mielul simbolizează nevinovăția lui Hristos, dar îl sacrificăm de Paște și-l consumăm cu mujdei sau hrean. Oricum, mielul, săracul, nu ne sfâșie pe străzile orașelor și nu ne atacă prin case. Aici, la noi, în orașele și satele noastre, o sursă de amenințare o reprezintă, cazuistica relevă acest lucru, câinii fără stăpân, dar care ajung să ia în stăpânire un teritoriu și atacă sălbatic dacă treci prin preajmă. Câini ai nimănui, pe spesele cărora, însă, au fost înființate în România instituții, departamente cu funcționari bine plătiți, al căror rol este să se ocupe tocmai de prezența acestor făpturi, uneori agresive, în spațiul public, pentru a ne proteja integritatea corporală și viața. Adică, să fim și noi o țară civilizată, să nu riscăm să murim sfâșiați, în mod fatal, de câini vagabonzi, așa cum cum s-a petrecut cu Ana Oros ( 43 de ani ) în dimineața zilei de 21 ianuarie 2023, pe malul Lacului Morii, din marginea Bucureștilor.
Ce fac instituțiile publice?
Femeia iubea natura, mișcarea în aer liber, sportul: în dimineața când s-a întâmplat nenorocirea, se antrena pentru o probă de alergare montană. De semnalat că Ana Oros a mai fost atacată și mușcată de câinii fără stăpân, în aprilie 2022, tot în această zonă și tot în timpul unui antrenament. Atunci a ajuns la spital, acum a ajuns la cimitir. Incidentul din aprilie 2022 ar fi trebuit să pună autoritățile în alertă și să monitorizeze permanent zona din nordul Lacului Morii ca pe o zonă roșie. În subordinea Consiliului General al Municipiului București se află Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor ( ASPA ). În statutul de funcționare al acestei instituții scrie, la art. 9, că ”Obiectul de activitate se realizează prin următoarele activități”: capturarea câinilor fără stăpân, transportul câinilor capturați în adăpost, adopția de la distanță, etc. Așadar, ASPA ar fi trebuit să captureze câinii vagabonzi de pe imașul din marginea Bucureștiului. După tragedie, ASPA s-a apărat public afirmând că ”a ridicat peste 120 de câini, din luna aprilie a anului 2022, când victima a făcut sesizare, după ce fusese atacată de câini în aceeași zonă”. 120 de câini săltați și duși la adăpost, dar uite că în dimineața de 21 ianuarie 2023, pe câmp erau vreo 7-8 animale care au omorât-o pe femeie. ASPA a tras niște săgeți în direcția Poliției, care nu i-ar sprijini corespunzător acțiunile. În același timp, primarul Bucureștiului a cerut un raport al Corpului de control, asigurând publicul că ”cine a greșit va plăti”. Cazul acesta tragic arată că în România inacțiunea unor instituții publice persistă, la fel ca iresponsabilitatea unor cetățeni: câinii aceia care se pripășesc pe maidane, provin de undeva, au fugit sau sunt urmașii unor câini fugiți sau alungați/aruncați dintr-o curte, dintr-o gospodărie. Există două tabere în România: una susține eutanasierea patrupezilor fără stăpân, alții sterilizarea lor.. Ambele opțiuni au bază legală: OUG 155/2001, modificată de Legea 258/2013.
Maidanul de la periferia Bucureștiului
Reiese din articolele de presă publicate pe internet că terenul unde s-a petrecut tragedia ar fi în proprietate privată, deci nu ar ține de domeniul public. Primăria sectorului 6 susține că terenul are trei proprietari, fiindu-le atribuit de primăria comunei Chiajna, vecină cu Bucureștiul. Așa o fi, numai că terenul nu este îngrădit, este un maidan imens ca un islaz, astfel încât mergând pe acolo și nefiind informat despre statutul jurdic al locului îl iei drept ceea ce ți se arată, un spațiu public sau mai degrabă un spațiu al nimănui. Tragedia de la Lacul Morii pune, din nou, și problema gestionării spațiului public și privat în România. Pe la periferia orașelor, există multe terenuri cu un statut juridic incert; nu știi dacă e public sau privat, nu vezi niciun gard, nicio plăcuță care să te informeze. Sunt locuri virane, pline de deșeuri, acaparate de mărăcini și unde, iată, se oploșesc și câinii fără stăpân, dezertați din gospodăriile unor inși cărora nu le pasă de nicio regulă. În același timp, prin cartierele noi ridicate pe la marginea orașului, proprietarii vilelor lasă porțile deschise, iar câinii, nu maidanezi, ci câini de rasă, puternici, pot ieși și chiar ies în stradă, să atace pietonii sau bicicliștii. Am citit pe rețelele de socializare multe relatări despre astfel de incidente. Înțeleg că poate fi o tactică de a-i descuraja pe hoți, care nu ar ezita să intre în case și ziua în amiaza-mare, dar victime pot cădea nu hoții, ci niște copii plecați în excursie, în pădurea din apropierea vilelor.
Cu ochii pe spațiul public
Spațiul public este administrat, în mare parte, de primării. Cum îl supraveghează? De câțiva ani au investit bani mulți în sisteme de supraveghere video. Aceste sisteme sunt prezente în orașe, dar s-au extins și la țară. Este derulat în prezent Programul Național de Redresare și Reziliență care permite primăriilor să cumpere cu bani europeni sisteme de supraveghere video, drone, etc. Totul pentru a putea ține sub observație spațiul public pe care îl administrează. Este un lucru bun, fiindcă descurajează delincvenții și oferă probe autorităților atunci când cineva a încălcat legile sau regulile comunității. De pildă, primăriile vor putea monitoriza mai eficient depozitarea ilegală a deșeurilor, care au umplut luncile râurilor și marginile pădurilor. Aceasta este o altă plagă a zilelor noastre. Împotriva ei lupta inclusiv Ana Oros, femeia sfâșiată de câini: activa într-un proiect care viza ”deșeuri zero” în natură. Este timpul ca autoritățile să își exercite atribuțiile asupra spațiului pe care îl au în administrare. Primăriile și agențiile din subordine au ajuns niște conclavuri ale bunăstării: funcționarii câștigă bine, nu se pot plânge. Inspectorii să facă bine și să iasă în teren. Nu știu câți inspectori au fost în ultimele luni pe maidanul de la Lacul Morii, fie ei ai primăriei sectorului 6, ai Primăriei Municipiului București, ai primăriei Chiajna. Dacă ar fi fost și ar fi văzut că pe câmp hălăduiesc în continuare zeci de câini fără stăpân, ar fi intervenit, ar fi făcut investigații, ar fi dat amenzi, ar fi găsit soluții și locul ar fi fost unul sigur. Nu câinii sunt vinovați, ci oamenii, dintre care unii câștigă purcoaie de bani, din bugetul public, ca să își facă datoria față de public.
foto cover googl earth
Donează pentru a susține site-ul mapacuproiecte.ro. sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001