O metodă revoluționară de a face culturile agricole mai rezistente la schimbările climatice și la alte amenințări este cu un pas mai aproape de a deveni realitate, anunță Wageningen University & Research ( WUR ). O echipă de cercetători universitari și de la companii private a primit undă verde de la Consiliul Olandez de Cercetare (NWO) pentru a derula un proiect în acest sens, numit Plant-XR. 

Cu un buget de 50 de milioane de euro, echipa își propune să conecteze specialiști în agronomie, în știința datelor și Inteligență Artificială (AI) și cercetători de la companii private specializate în genetică, pentru a descoperi în următorii zece ani o metodă de cultivare a soiurilor și hibrizilor din agricultură în mod durabil și cu rezistență la provocările climatice: căldură, secetă, boli și dăunători. Totodată, este avută în vedere și reducerea utilizării pesticidelor.

Consorțiul angrenat în acest proiect este format din cercetători de la Universitatea Utrecht, Universitatea din Amsterdam, Universitatea Wageningen, Universitatea Tehnologică Delft și companii de genetică de top la nivel mondial, din Țările de Jos.

 „Cu ajutorul științelor datelor și al inteligenței artificiale, noi, biologii, urmărim să înțelegem exact ce gene și procese biologice fac plantele rezistente. Vom transforma aceste cunoștințe în modele cu ajutorul cărora companiile de genetică își pot face ulterior culturile mai rezistente. Astfel de culturi sunt esențiale pentru a face agricultura din întreaga lume durabilă și rezistentă la climă.”, spune Guido van den Ackerveken, profesor specializat în bolile și dăunătorii plantelor, la Universitatea din Utrecht. 

Până în prezent, culturile agricole au fost crescute cu scopul principal de a obține un randament cât mai mare. Din cauza acestui aspect, s-a acordat mai puțină atenție rezistenței culturilor împotriva bolilor, dăunătorilor, secetei și altor condiții nefavorabile. Trăsăturile biologice care fac culturile rezistente au trecut, prin urmare, treptat în fundal, în timp ce strămoșii sălbatici ai plantelor mai dețineau adesea astfel de proprietăți.

În ultimii ani, agricultorii au încercat mai des să preia, prin încrucișare, trăsăturile favorabile de la soiurile sălbatice în culturi agricole, dar succesul acestui lucru este încă limitat. Este posibil să se introducă doar caracteristici relativ simple, cum ar fi rezistența la un anumit agent patogen.

Un punct în care cunoștințele WUR sunt cruciale sunt așa-numitele efecte de „compromis”. Teoretic, este deja posibil să se realizeze o plantă destul de rezistentă la o serie întreagă de boli sau toleranță la factorii de stres abiotici. Cu toate acestea, încorporarea acestor trăsături are ca rezultat adesea efecte de compromis și, în consecință, plante mai mici și un randament mult mai mic. Energia din plantă poate fi folosită o singură dată, iar cu diverse „sisteme de alarmă” pornite continuu, rămâne puțină energie pentru creșterea plantei. Prin urmare, este foarte important să se conecteze cunoștințele despre rezistență la cunoștințele despre creșterea și dezvoltarea plantelor.

foto cover pexels.com/Ákos Szabó

sau în contul BCR: RO64RNCB0484008452370001